Despre mine

Fotografia mea
Ma numesc Anca...sunt intr-o continua cautare de lucruri mici simple si frumoase. Imi place sa rad,sa tac, sa vorbesc, sa ma joc cu culori, ate, prostioare, arome, sa beau cafea cu lapte si ceai bun cu oameni dragi. Imi place sa cred ca fac din casa mea o casuta din poveste:), unde va invit din cand in cand sa impartasim momente. Va multumesc ca ati trecut pe aici, puteti sa-mi scrieti la: anca.ivan99@yahoo.com

vineri, 13 octombrie 2017

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele

Astazi : 13.10.2017, ploua 
Sunt recunoscatoare pentru: carnea bio pe care am reusit sa o cumpar in ultima vreme. Ieri cand  transam o bucata pentru a o pune in pachete in congelator imi dadeam seama ca miroase a carne:). Cine s-ar fi gandit ca voi fi recunoscatoare pentru ceva banal si firesc? Pentru carne! Acum cativa ani (mai multisori) am vazut un film sf "pastila verde" cred ca se chema, oamenii mancau cate o pastila care continea toate elementele nutritive, intr-o zi, eroul a gasit un borcan de dulceata de capsuni, a furat o lingurita de dulceata si i-a adus iubitei lui care era in extaz. Acum nu mai pare asa de sf. Pe de alta parte ce inseamna sa fii mama:)), esti recunoscatoare pentru ciorba, nu cred ca inainte de Ilinca, in zece ani sa fi facut mai mult de o ciorba:)) (nu sunt sigura ca am facut vreodata :)
Ma gandesc: sa fac niste poze acestei toamne absolut minunate in week-end. 
Sper: sa reusesim sa strangem cat mai multe haine si papuci pentru niste fete de liceu in nevoie. Mi-am sunat prietenele:) sa-si trieze dulapurile. Noi traim intr-un univers paralel, dar sunt fete pentru care un absorbant, un sampon, o pereche de sosete, una de ghete sunt un lux la care doar viseaza. Fete care merg la liceu si ar trebui sa invete:) si sa aiba sanse egale cu toate celelalte colege de varsta lor...
Citesc:  Simbolistica corpului uman si Dimineti cu Dumnezeu. Am multe alte carti citite pe jumatate, ar trebui sa mai termin din ele. Mi-am comandat Open abia astept sa vina, am citit cateva pagini care mi-au placut
In bucătărie: bors de purcel sub care tocmai am stins focul, o paine la crescut, ceai negru rusesc cu miere
Ce mai mesteresc: nimic :), n-am avut timp
În casa: e cald si bine
Azi am venit acasa, spal rufe, vase, gatesc, maine si poaimaine i sarbatoare
Vreau: sa am curaj
Saptamana care a trecut am lucrat, am fost la sala, am pus trandafiri agatatori, am strans ramasitele gradinii de legume, au inflorit dumitritele plantate de mine si sunt un fel de alb-galben (n-am intrebat ce culoare sunt, ca sa am o surpriza:), la fel nici trandafirii n-am idee cum arata, m-am inscris la un curs de desen in acuarele:)
Un citat: 
"There is no greater agony than hearing an untold story inside you"Maya Angelou


uneori ma gandesc sa ma mut din nou intr-un apartament, sa vina Ilinca singura acasa, dar apoi...ma uit pe fereastra si-mi uit gandul, umplandu-mi inima de frumusete:)


Bucurie!

duminică, 8 octombrie 2017

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele

Astazi : 08.10.2017, ploua mocaneste, in casa e cald si bine, am adus ieri covoarele de la spalatorie, asa ca e minunat sa stam inauntru
Sunt recunoscatoare pentru: centrala, mixerul cu bol (imi framanta toate painele, aluatul de tarte, cozonac, in cateva minute fara sa murdaresc toata bucataria si pastrandu-mi mainile perfect curate. Daca ar fi sa recomand un aparat electrocasnic pe acesta l-as recomanda, il am de un an, il folosesc de cateva ori pe saptamana. Nu stiu ce a fost in capul meu de mi cumparasem masina de paine acum cativa ani...cand as fi putut face painea la mixer si coace clasic in cuptor cum fac acum. 
Ma gandesc: sa ma inscriu la un curs de pictura in acuarela, imi place foarte tare; n-am cine stie ce talent, dar ca hobby...
Sper: :)
Citesc:  Simbolistica corpului uman si Dimineti cu Dumnezeu
In bucătărie: dimineata devreme am copt o paine framantata aseara, bors de vita de ieri, aluat de tarta pus in frigider, dovleac in cuptor care se coace pentru tarta:)
Ce mai mesteresc: un pullover raglan pentru Ilinca, nu l-am atins saptamana care a trecut
În casa: e cald si bine, miroase a dovleac copt
Azi beau ceai rusesc negru cu miere, e cald, lumini vii ard, eu desenez, Ilinca se joaca, cainii si matele dorm, unul chiar pe picioarele mele si ma incalzeste groaznic
Vreau: ...
Saptamana care a trecut am fost la sala, ne-a repetat antrenorul ca 70% e alimentatie, 30% antrenament. Asa o fi:)), dar de asta merg la sala, pentru ca mi place sa mananc. Nu sunt in acest moment motivata sa tin regim, mananc insa aproape ce trebuie. Am fost ieri la un workshop tinut de o doamna foarte faina, care e cunostinta unei prietene. Asa sper sa fiu si eu la varsta ei, asa senina, si curioasa si interesata si vie (doamna e pensionara de cativa ani). Ne-a pus printre altele sa scriem pe o bucata de hartie o calitate pe care o apreciem la un animal/planta/obiect. Eu apreciez la caine "lipsa de rautate", care nu, nu e bunatate, bunatatea nu e o stare perpetua, pe cand lipsa de rautate da. Sa dea Domnul sa fim fara rautate in toate momentele/aspectele vietii noastre.
Un citat: Ella daca nu o stiti, neaparat sa o cititi, e ceva atat de delicat si de frumos si de firesc in felul in care scrie, plus ca scrie bine de tot:)
va puteti inchipui ca vad asta din dormitorul meu in fiecare zi?



Bucurie!

duminică, 1 octombrie 2017

Jurnal

Taniusa ne gazduieste jurnalele

Astazi : 01.10.2017, o vreme minunata de toamna
Sunt recunoscatoare pentru: pasiuni. Altfel ce as face? M-as uita la tv, aseara am deschis televizorul cred pentru prima oara luna asta si mi-am dat seama ca, uitandu-ma atat de rar la el, mi se par mai faine reclamele decat filmele/emisiunile, sunt mai dinamice. Imi place la nebunie drumul spre oras si spre casa, prin vii, pe langa un lac cu ceata... e magic. Desi, uneori imi lipseste sa vad toamna de la geam asa cum faceam cand stateam la apartament. Apartamentele iti dau o senzatie de safe, pe care nu o ai la casa, casa e deschisa inspre afara:), nu prea ma uit pe geam decat cand spal vase sau cand gatesc (am blatul si chiuveta in fata geamului)
Ma gandesc: la micile schimbari pe care vreau sa le fac in casa:). Am stricat un sifonier urias cu usi glisante (cam cat unul cu patru usi) si a trebuit sa redistribui ce era in el, sa arunc, sa dau. Arata mult mai bine camera acum, e asa aerisita :)
Sper: sa ajung asa cum mi-am propus
Citesc:  Eat dirt si Dimineti cu Dumnezeu
In bucătărie: multe legume de toamna, daca ma paleste harnicia fac o salata de toamna, daca nu, pun capia in pungute in congelator si gognelele la sare, un bors de vita absolut minunat, ca un balsam si o paine pe care in trei minute o pun in cuptor
Ce mai mesteresc: un pullover raglan pentru Ilinca, care m-a intreaba "mi-l faci mie ca dureaza mai putin, nu?"-fix de asta, dar n-am recunoscut :)). Oricum eu nu port lucruri tricotate de mine
Ascult: zgomotele casei
În casa: e ok, am dus covoarele la spalat, am reorganizat sufrageria, imi place
Azi: n am facut mai nimic:), ne-am uitat la Cenusareasa, am citit
Vreau: ...
Saptamana care a trecut am lucrat, am venit acasa, am fost la sala am stat prin curte, am iesit in oras, a fost cald si frumos sau mohorat, dar mie-mi aduce bucurie orice vreme, doar sfarsitul de februarie, inceputul de martie nu mi place cand totul e asa steril. Toamna si cand ploua e minunat:), mai ales ca m-am apucat din nou de tricotat. Am fost la un curs de paine cu maia, de cand m-am cursat am facut numai paini groaznice, ieri chiar una esuata si una faina. 
Un citat: "Oricine se roaga, sa nu uite ca prezenta Lui Dumnezeu este in fata lui, caci a chemat pe Dumnezeu"





Zile de bucurie!

joi, 28 septembrie 2017

Pasi mici si grei

Alaltaieri am fost din nou la sala dupa aprox. 3 luni de pauza.
Era sa lesin in timpul programului si in drum spre casa de cateva ori si cu toate astea tare mi-e greu sa nu mananc in plus sau ce nu trebuie, creierul meu uita efortul imediat ce vede mancare.
Urasc sa fac sport, uram sportul la scoala, este in continuare un chin pentru mine, chiar si dupa atatea luni, ca un tratament neplacut pe care trebuie sa-l iau.
Am o febra musculara criminala, sa fac lucruri banale este imposibil. Azi, pe strada, ma chinuiam sa urc niste scari. Un domn in varsta ma intreaba "Va ajut?"
Raspuns"Nu multumesc, trebuie sa ma descurc singura"
:) poate credea ca-s bolnava, dar eu sunt doar...grasa;))
http://picmia.com/1271224-to-give-anything-less-than-your-best-is-to-sacrifice-the-gift

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...